Cum ar fi fost? Probabil că ne-am fi împărțit în 2 tabere: cei ce respectă manualul și cei care, deși sunt conștienți de ceea ce s-ar putea întâmpla, riscă să trăiască după propriile lor reguli.

În realitate oamenii chiar sunt împărțiți astfel. Deși nu primim nici un manual de instrucțiune atunci când venim pe pământ, acesta există defapt în societatea în care noi trăim. Suntem învățați încă de mici ce e bine să facem și ce nu, ca niște roboți programați să facă un anumit lucru, ceea ce dacă stăm bine să ne gândim se intâmplă din ce in ce mai des în zilele de azi. Dar, revenind la manualul de instrucțiune, voi ce credeți că s-ar afla în el?

Eu cred că, în primul rând, ne va învăța cum ar trebui să ne purtăm în perioada copilăriei, ne-ar învăța cum să nu plângem, cum să stăm cuminți și cum să dormim toată ziua și poate după acestea, cum să vorbim. Însă, în realitate, nu știm cum e bine și cum e rău, fiindcă sinceri să fim, nu ți-a păsat de ceea ce făceai când erai de o șchioapă, pentru că e singura perioadă din viață în care nu știi ce sunt alea responsabilități și nici nu ai idee de efectele pozitive sau negative pe care le vor avea lucrurile pe care le faci, fiindcă nu te mai întorci la acest stadiu în care toți par a fi niște dinozauri, iar tu un pitic fără apărare, pentru că ești mic și experimentezi, descoperi lumea, descoperi acest teritoriu nou și vrei să știi cât mai multe într-un timp destul de scurt.

Pe urmă, ne-ar învăța ce e bine și ce nu să facem. Acum ești mare, poți vorbi și poți merge; te va invăța cum să nu plângi în prima zi de grădiniță, când mama ta te va lăsa singur cu educatoarea și toți acei copii; te va învăța cum să nu spargi lucrurile valoroase alor tăi, cum să nu cazi și să te julești, cum nu ar trebui să te iei după copii mai mari care se iau de tine și cum să petreci cât mai mult timp cu familia.

Nu știu cum sună toate astea pentru voi, însă eu sunt o persoană care nu suportă să trăiască după niște reguli scrise într-o carte. Fiecare om adus pe acest pământ, în acest univers, pe această planetă, are o singură șansă, o șansă care trebuie traită la maxim fără să îți faci griji de toate lucrurile posibile făcute greșit. Pentru că la sfarșitul zilelor tale nu te vei gândi la zilele în care ai lenevit în pat și te-ai uitat la filme, ci te vei gândi la acele momente în care te-ai simțit cu adevărat liber și cu adevărat binecuvântat de această viață. Te vei gândi la momentul în care ai sărit cu parașuta sau la momentul în care te-ai căsătorit sau la momentul în care te-ai trezit la 4 dimineața pentru a vedea răsăritul de pe unul dintre cei mai uriași munți din lume, momentele de genul acesta vor conta atunci, te asigur.

Însă lăsând opinia mea la o parte, totul se întâmplă diferit, plângi de fiecare dată când cazi, iar deși doare și ca orice copil simți nevoia de o mînă de ajutor, te ridici și o iei de la capăt. Pentru că asta e realitatea și trebuie să luptăm dacă vrem să trecem cu bine prin tot ceea ce va urma.

Manualul ar cuprinde și un capitol despre iubire, în care vei învăța tot ceea ce îți trebuie penru a nu suferi, cât și tot ceea ce îți trebuie pentru a avea o singură relație ca în povești, în care să nu existe certuri și în care să vă iubiți până la moarte.

Un capitol despre bunătate, compasiune și despre cum ar trebui să fii pentru a fi cea mai bună versiune a ta. Pe scurt, un capitol despre tot ceea ce ar trebui să știi, inclusiv un capitol despre moarte și ceea ce va fi după aceea.

Ar fi ceva folositor, nu? Însă unde ar fi cu adevărat sentimentul acesta de mister, de independență, de liberate? Nu ar mai fi. Nu ar mai exista distracție și bucurie. Nu vei mai putea simți cu adevărat ce înseamnă să iubești, ce înseamnă să suferi din iubire, să plângi, să te simți la capătul drumului și toate acestea numai din iubire.

Ce ar fi viața fără mister? Nu ar fi nici pe atât de fascinantă pe cât este cu adevărat. Acest amalgam de lucruri nedescoperite ce te împing în păcat sau în drumul spre descoperirea acestei lumi minunate. Spre descoperirea acestei fete morgana care ascunde lucruri de care nu te poți desprinde.

Totul este despre acest abis de apusuri și răsărituri scăldate în vise, amintiri și sperațe care te îmbată și apoi te lasă într-un pustiu negru fără sfârșit. Viața este precum luceafărul, deși sunt milioane de stele pe cer, acesta iese în evidență prin propria sa existență, așa ar trebui să fim și noi, unici și incomparabili.

Acum este rândul vostru să decideți dacă veți trăi după propriile voastre reguli sau veți urma manualul de instrucțiune al societății în care trăți.